Nimeni nu-i mai crud ca omul
Care nu mai vrea s-audă.
Pentru-acela sunt degeaba
Poți să ai dovezi ca iarba,
Orice lacrimă și trudă.
El din rău în rău te-afundă.

Pentru-acela în zadar sunt
Orice preț și orice vrere.
În surzie nebunească
Și-mpietrit vrea să trăiască.
El se-ntunecă și piere
Fără nici o mângâiere.

Cine vede ce e bine,
Dar alege ce e rău
Este mai nebun cu sine
Decât este cu oricine,
Înspre nenorocul său,
Întristând pe Dumnezeu.

Cine nu vrea să primească
Ce l-a sfătuit iubirea
Va ajunge să înghită
Grozăvia neoprită
Ce-i va da nefericirea.
Oricui trăiește nelegiuirea.

Un prost cu carte și mai prost e
Decât un prost din cei de jos.
Ferește-te de el c-acela e
Mai nesimțit cum altul nu e.
Că-i și-nchipuit și ticălos,
Se crede mare și-i fălos.

Nebunia este noaptea
Duhului orbit de rele.
Noaptea asta-i cea mai tristă,
Mai întunecată nu există.
Nici cu lună, nici cu stele,
Ci numai cu idei rebele.

Celui ce-i lipsește-nțelepciunea
Să o ceară cu credință.
Domnul va face-o minune
Și-l va scoate din genune,
Îl va lumina cu chibzuință
Să aibă-n viață biruință.
Amin.
(Miercuri, 6 mai 2020)